picture

Roger Taylor la mai bine de un sfert de secol de... Happiness?

14 Octombrie
167
.
Recomandă Favorite

Pentru cei care cred că îmi pun întrebări cu privire la fericirea bateristului trupei Queen în ultimul sfert de secol, răspunsul e simplu: Happiness? e al treilea său album solo, iar semnul întrebării face parte din titlul discului – nici nu se putea altfel: Roger Meddows Taylor e unul din cei mai sceptici muzicieni pe care-i ştiu, iar materialul discografic în discuţie e poate cel mai introspectiv album al său.

Pentru cei care cred că îmi pun întrebări cu privire la fericirea bateristului trupei Queen în ultimul sfert de secol, răspunsul e simplu: Happiness? e al treilea său album solo, iar semnul întrebării face parte din titlul discului – nici nu se putea altfel: Roger Meddows Taylor e unul din cei mai sceptici muzicieni pe care-i ştiu, iar materialul discografic în discuţie e poate cel mai introspectiv album al său.

Roger Taylor, Credit foto: Omnivorerecordings.com

Spre deosebire de Taylor, care a împlinit anul trecut, în iulie, 70 de ani, iar în septembrie 25 de ani de la acest excelent disc, regretatul său coleg de trupă beneficiază din nou de atenţie graţie relativ recentei apariţii a compilaţiei Never Boring (titlu inspirat dintr-o conversaţie privată a lui Freddie Mercury cu managerul său, însă total neinspirat ca nume de disc, la fel de neinspirat precum coperta CD-ului cu pricina): dacă ar fi trăit, Freddie n-ar fi permis cu siguranţă această reciclare nesfârşită – există pe piaţă deja trei compilaţii de best of bazate pe cariera sa solo, aceasta e a patra –, tocmai pentru că e foarte „boring“ să pui pe tavă mereu aceleaşi piese schimbând doar ordinea. Evident că talentul imens al lui Mercury merită toată atenţia oricând şi oriunde, însă multă lume uită că în trupa Queen mai erau trei compozitori poate la fel de buni, dintre care Roger Taylor se distinge ca fiind cel mai prolific: 35 de piese scrise pentru Queen, cinci discuri solo şi trei discuri cu grupul The Cross.

Dintre toate aceste materiale discografice, albumul Happiness? e primul apărut după dispariţia lui Freddie Mercury, iar acest fapt se reflectă în tonul sobru care domină compoziţiile. Ultima piesă, Old Friends, face referire directă la carismaticul vocalist, aducând un pic cu These Are the Days of Our Lives (care e compusă de fapt tot de Taylor). Toate piesele au în ele ceva răscolitor, fie că tematica versurilor e de factură romantică sau politică. Legat de a doua categorie trebuie menţionat faptul că bateristul de la Queen e singurul membru al trupei care atinge sfera politicului în cadrul creaţiei sale muzicale: Nazis 1994, o aprigă critică a neonazismului, piesă care deschide discul Happiness?, a creat controverse atât de mari atunci când a fost lansată ca single, încât a fost refuzată de anumite posturi de radio (de ce ar crea controverse o critică la adresa neonazismului la final de secol XX e greu de înţeles...). Revelations, Dear Mr. Murdoch, The Key şi Freedom Train (un adevărat master-class de percuţie) continuă pe această linie a versurilor cu substrat politic. De partea cealaltă, Happiness, Touch the Sky, Foreign Sand, You Had to Be There, Everybody Hurts Sometime şi Loneliness explorează profunzimile sufletului uman, de la iubirea plenară până la chinurile mute ale singurătăţii. Dintre aceste piese, o menţiune specială i se cuvine excelentei Foreign Sand, rezultatul unei colaborări dintre Roger Taylor şi compozitorul, producătorul şi multi-instrumentistul japonez Yoshiki. Mereu am privit această compoziţie ca fiind bijuteria albumului Happiness?, iar discul în sine bijuteria discografiei lui Roger Taylor. Atunci când am fost la mii de kilometri de casă, versurile acestei piese mi-au ţinut de multe ori companie, amintindu-mi că „life“ şi „happiness“ rămân sinonime chiar dacă deasupra lor va plana mereu un semn de întrebare, acela de pe coperta CD-ului pe care îl purtam cu mine: „And though you're far from home try to learn what you could be / Your heart will tell you everything you need / [...]Here we go, ain't it grand / Here we stand on foreign sand / And we're not alone“.

Dragoş Carasevici

Credit foto: queenconcerts.com


Comentarii